Comuna Crasna este situată în sud-vestul judeţului Sălaj, în sudul Depresiunii Şimleului, la poalele Munţilor Plopiş, la zona de confluenţă a Văii Banului cu râul Crasna. Numeroase menţiuni de-a lungul timpului se referã la Crasna cu diferite variante: Carasna -1213, Craszna-1214, Crasna-1249 etc. Cuvântul provine din limba slavă: crasna ce înseamnă - plăcut, frumos.
În anul 1380 se construieşte în Crasna o bisericã de piatrã, fortificatã, în stil gotic, care este folositã şi astãzi. Dimensiunile mari ale acestei biserici sugereazã existenţa unei populaţii numeroase şi prospere. Cu toate acestea, situaţia grea a ţãranilor a determinat rãscoale împotriva domeniilor mãnãstirilor din Mãnãştur. De altfel, la împãrţirea administrativã din anul 1553, Crasna era centru de plasã, având 61 1/2 porţi şi circa 920 locuitori, având calitatea de oraş.
Patruzeci de ani mai târziu, Crasna era centru de comitat, Comitatul Crasnei, exercitându-şi influenţa asupra întregului bazin superior al rîului Crasna. Prosperitatea a fost asiguratã de traseul unui drum comercial al sãrii care pornea din nordul Moldovei, de la Suceava, traversa Carpaţii pe la Rodna, ajungea la Dej şi de aici, prin Zalãu, la Crasna. Mai departe drumul trecea prin Oradea şi Szolnok. În urma ocupãrii Ungariei de cãtre oştile turceşti conduse de Soliman Magnificul 1541, Transilvania şi Partiumul trec sub suzeranitate otomanã. Cetãţile sunt distruse.
Încetul cu încetul importanţa Crasnei scade sub concurenţa Şimleului Silvaniei şi a Zalãului. Celelalte sate ale comunei sunt atestate la date ceva mai recente: Ratin la 1259 ca "terra Rathon", Huseni la 1341 cu numele Huzyazo şHusasãu), iar Marin în anul 1458 ca Maron şi în 1497 ca Marony.
În prima jumãtate a secolului XVIII ocupaţia de bazã a locuitorilor Comitatului Crasna era agricultura, la care se adãugau meşteşugurile şi comerţul ca ramuri anexe. În agriculturã se practica asolamentul bianual, hotarul satelor fiind împãrţit în douã tarlale. Arãtura se executa cu 6 sau cu 8 boi, iar productivitatea medie a comitatului era de 3 ori sãmânţa, chiar de 4 ori pe terenurile cele mai bune din Crasna.
În perioada 1721-1722 s-au recoltat 28.255 clãi de grâu, 7.296 clãi ovãz, 639 clãi orz, 936 clãi arac şi 547 clãi mei, dintr-o claie obţinându-se pânã la 50 litri boabe. În aceastã perioadã se introduce porumbul, producţia crescând de la 576,6 mierţe în anul 1722 la 710,5 mierţe în 1726 şmierţa fiind egalã cu 22,5 litri). În anul 1720 sunt înregistrate şi 3.974 ciubere de vin, marea majoritate provenind din localitãţile Crasna şi Vârşolţ. Sigiliul comitatului Crasna reprezenta un scut oval cu un porumbel cu ramurã de mãslin în cioc, faţã în faţã cu un urs ieşind dintr-o coroanã deschisã.
Un moment important al istoriei interbelice a Crasnei o constituie ridicarea monumentului în onoarea lui Nicolae Titulescu, declarat cu acest prilej cetãţean de onoare al localitãţii Crasna. Monumentul, amplasat în faţa Centrului de Sãnãtate (pe atunci judecãtorie şi prefecturã), repezintã harta României Mari, încadratã sus de globul Pãmântesc înconjurat de un brâu.
Construirea cãii ferate Sãrmãşag-Şimleu Silvaniei a determinat un avans al Şimleului comparativ cu Crasna. În anii 1925-1930, datoritã influenţei baronului Bánfi, a început un proiect de construire a unei linii de legãturã Şimleu Silvaniei-Huedin, prin Crasna şi Stârci, linia urmând sã traverseze Meseşul pe Valea Ragului. Datoritã crizei economice proiectul a fost abandonat.
Momentan comuna Crasna are un număr de aproximativ 6.783 de locuitori şi are în componenţă patru sate : Crasna, satul de reşedinţă, Huseni, Marin şi Ratin.
Sălăjeancă fiind, sunt mândră de progresele pe care le-a făcut această localitate în ultimii ani...si vă invit să vizitaţi această localitate pe care eu o îndrăgesc mult, cu toate că trăiesc "puţin" departe de ea, dar ador în special zona de deal a comunei, care este o adevărată oază de linişte şi recreere.
